Mi-e foarte clar faptul ca intr-o buna zi si eu voi fi casatorit si voi avea o familie, insa pana atunci voi incerca sa dau glas catorva idei care mi se par nelinistitoare…
In primul rand casatoria, sau mai precis, nunta, actul ce oficializeaza casatoria, a devenit profund mercantil, ba chiar exista targuri pe aceasta tema. Dupa asta exista problema despartirii: daca tot e nevoie de un singur act care sa provoace divortul de ce e nevoie de 2 care sa oficieze casatoria?
Si daca tot am pomenit de divort, cum decurge situatia inainte si dupa?
As zice sa luam 3 tipurui de situatii:
A: el este mai bogat decat ea
B: ea este mai bogata decat el
C: amandoi sunt la fel de bogati
A: el o ia pe ea de nevasta, ea se trezeste cu mancarea adusa la pat, sta toata ziua degeaba, invata telenovelee pe dinafara, eventual naste un copil, se plictiseste pentru ca el alearga toata ziua incercasnd sa mentina stilul de viata cu care a obsinuit-o pe aleasa inimii lui, si divirteaza. La divort ea ramane cu casa masina si o mare parte din averea lui, la care nu si-a adus nicodata aportul, dar pe care i-o pentru simplul fapt ca “si-a pierdut tineretea langa el” in loc sa umble prin cluburi si sa fie o “dama bine”.
B: ea e mai bogata decat el, lucreaza toata ziua, este power woman, simte nevoia sa deomnstreze ca femeile sunt mai tari (aloooooo, stim deja asta!!!!), nu poate fi atinsa pt ca are business, migrena, telefoane importante sau mai stiu eu ce, INtr-un final el se plictiseste, sa culca cu scretara ei, ea afla si se aunge la divort, divort in care el e dat afara din casa ei, ramane pe strada fara nimic, si eventual fara posibilkitatea de a fi angajat pentru ca ea a avut grija de asta sau pentru ca el nu a mai avut demult contact cu lumea muncii…
C: amandoi au venituri aproximaitv egale, nu da niciunu pe dinafara de bogatie, se casatoresc, isi fac o familie, se despart din mutiple motive pentru ca ea sa obtina casa, masina, pensie de intretinere and stuff si copiii.
O sa va uitati stramb si o sa imi spuneti ca nu se poate asa ceva? Mai ganditi-va … am intrat in europa, curand o sa se aplice si la noi normele juridice de pe la aia … Si vom ramane de caruta.
Solutia? Contractul prenuptial. Daca tot avem 2 certificate cum ca ne-am unit zilele si destinele de ce nu si unul in care sa zicem ca daca nu mai vrem sa purcedem pe aceeasi carare fiecare ramane cu ce i-a dat mami?
6 Responses to "Ganduri asupra institutiei casatoriei …"
bine ca nu o sa ma marit niciodata.. slava tie… oricum.. extrem de incurajator.. chiar ne indemni la marito-insuratoare
Rafy realitatea e complexa si are multe aspecte. Daca am gandi toti asa de profund inainte de insuratoare, s-ar duce naibii institutia asta.
Iata alte aspecte: A: ea era saraca la maritis dar a castigat la loto dupa aia. B: el este bogat a inselat-o pe nevasta-sa in draci, dar ea nu s-ar da duda din mariaj pe motiv de confort. Samd. Ce sa mai faci cu contractu’ prenumptial? Oricum prea multe acte se semneaza la insuratoare de te iei de ganduri si te apuca remuscarile cand vezi.
oricare ar fi situatia intotdeauna ea iese in castig … nu vad egalitatea intre sexe … sza mor
Din pacate, legislatia romanesaca in vigoare nu permite incheierea unui contract prenuptial.
Si in afara de asta, ai uitat ca mai sunt si oameni care pot sa hotarasca de comun acord cum sa-si imparta “averea” la divort??
Esti prea pesimist.
Uite ca am apucat si eu sa citesc post-ul asta, despre care mi-ai povestit saptamina trecuta…
Variantele despre care vorbesti tu pot fi extrem de multe.
Poate fi si G in care ea maninc bataie zilnic, dupa ce el vine acasa cu chef de cearta pentru ca deh, amanta mai are si alte lucruri de facut si nu poate sta dupa fundul lui tot timpul.
Poate fi si H in care el o insala pur si simplu pentru ca POATE si asa vazut ca fac colegii lui; nu poate fi mai fraier.
Egzista si varianta I in care ea il insala pentru ca s-a plictisit/sictirit/simte ca s-a plafonat (bovarismu’ n-a murit).
Pina la urma, nu are importanta cine cistiga. Daca o iei asa, mai bine nu faci pasul.
In definitiv, casnicia (al carei nume provine, dupa cum spun multi, de la cazne) presupune sacrificii de ambele parti. Nu mai poti fi egoist si sa spui “fac asta pentru mine” sau “iau asta pentru mine”. Ori fac amindoi ceva pentru casnicie, ori mai bine nu se iau.
Contractul prenuptial nu e singura “salvare”.Daca sotii au obtinut bunuri inaintea casatoriei si pot dovedi lucrul asta, nu ramin in fundul gol in situatia unui divort. Problema e ca la noi sunt putini cei care pastreaza urma chitantelor, a actelor, etc…
Parerea mea este ca, totusi, daca se pastreaza un echilibru si atunci cind trebuie discutat ceva nu se replica ironic “sigur, esti tu femeie si tre sa ai dreptate…” sau, in mod resemnat “sigur, esti barbat si numai tu ai dreptate ca altfel mi le iau pe coaja”, casnicia nu ridica probleme deosebite.
Ar fi poate una singura. Care nu se poate rezolva cu un contract, cu mustrari, etc. Infidelitatea. Cind increderea intr-un om la care tii de ani de zile se naruie pentru ca a calcat strimb. Nu exista justificari pentru infidelitate. Nici faptul ca ea face si drege (sau nu mai face si nu mai drege), nici faptul ca el este asa si pe dincolo nu pot justifica asa ceva.
Cel mai important lucru intr-o casatorie e respectul: din respect nu inseli, ii spui celuilalt ca exista o problema. Daca nu exista solutie…
Asta e cu casatoria. Eu nu cred in institutia asta pentru ca vad aproape zilnic cum e transformata in ceva hidos de oameni care nu au gindit cind au facut pasul. Dar, daca e sa alegi sa te casatoresti, nu gindi ca partea cealalta ae mai mult de cistigat. Ca e pacat.
Interesant este rafy ca ai incepuut cu urmatoarele cuvinte: Mi-e foarte clar faptul ca intr-o buna zi si eu voi fi casatorit si voi avea o familie…de ce ordinea asta?
in plus in tot articolul se vorbeste despre consecintele casatoriei si aproape deloc despre motivele ei…unde e iubirea in toata poveste asta? sau nu despre asta e vorba intr-o casatorie, despre iubire si dorinta de crea o atmosfera de “bine reciproc”?